Oct. 15, 2015

Octombrie

 

În toamna mea nu-s griuri cu aer insipid,

Am numai bronz şi aur, azur şi chihlimbare,

Iar dacă tu ai temeri de farmecu-i perfid,

Te voi lua cu mine unde-s frunzişuri rare.

 

Vreau să-ţi arăt o rază curgând din vârf de brazi

Şi mierea dizolvată-n lumina nefirească;

Ne vom culca alături, obraz lângă obraz,

Lăsând căldura lină în noi să cuibărească.

 

În molcomul octombrie, tăcuţi, vom asculta

Cum frunzele planează şi, apoi, mână-n mână,

Ceas după ceas, în taina pădurii-om aştepta

Pân’ vom simţi uitarea de noi cum se-nstăpână.

Maria Ioana Vasiloiu