Oct. 15, 2015

 

Ca păsările vara              

Lui Iulia-i cântăm                  

Am vrea s-o ştim vioara,        

Muza poeţilor.

 

O, suflet, duh ales şi pur,  

Ascultă-ne acum!                 

Spre cer, visării susur,            

Ne sprijină să urcăm!      

 

Din nou trezeşti la viaţă   

Sufletul românesc                

Te vrem acum de faţă            

Pe plaiul Câmpinesc   

        

Avem a-ţi spune-atâtea       

Din taine poţi lămuri

Inspiri in noi virtutea

Promite că vei veni!

 

Fixat e ceasul cînd ai să treci

În suflet speranţele curg

Mulţeşte  doru-n zece,

Când petreci cu noi spre amurg!

 

Iar florile-alintate

Mireasma şi-o răsfrîng.

E-atîta vrajă dulce

În adormitul crîng!

 

Mirava

 

Oct. 15, 2015

 

În toamna mea nu-s griuri cu aer insipid,

Am numai bronz şi aur, azur şi chihlimbare,

Iar dacă tu ai temeri de farmecu-i perfid,

Te voi lua cu mine unde-s frunzişuri rare.

 

Vreau să-ţi arăt o rază curgând din vârf de brazi

Şi mierea dizolvată-n lumina nefirească;

Ne vom culca alături, obraz lângă obraz,

Lăsând căldura lină în noi să cuibărească.

 

În molcomul octombrie, tăcuţi, vom asculta

Cum frunzele planează şi, apoi, mână-n mână,

Ceas după ceas, în taina pădurii-om aştepta

Pân’ vom simţi uitarea de noi cum se-nstăpână.

Maria Ioana Vasiloiu

Oct. 15, 2015

........... ..........

Iulia – bolnavă – în dialog cu tatăl său Bogdan P.Hasdeu, stabilind ritualul prin care să ţină legătura după moarte:

B. Petriceicu: Dumnezeu poate orice, cu voia Lui oricând se poate întâmpla o minune.

Iulia:   Dacă o să mor…

B. Petriceicu: Nu vorbi aşa! Eu o să mor înaintea ta! Nu te da bătută!

Iulia:   Nu mă dau. Aş vrea, ca acela care rămâne viu, imediat după moartea celuilalt, să ia legătura cu spiritul lui. Crezi că este posibil?

 

B. Petriceicu: Cred. Întrebarea ta mi-a luat o perdea din faţa ochiului clar-cunoaşterii.

 

Când legăturile se rup

Şi spiritul ţi se desparte

De tot ce-i pieritorul trup,

Poţi supravieţui în moarte

 

Dacă ştii cum să treci printre

Clipa-i dintâi şi cea din urmă,

Când Hâda în corp dă să intre

Iar răsuflarea ţi se curmă.

 

Deoarece de-al morţii şoc

Spiritul uită cine este,

Ca-n fără timp şi fără loc,

Dezmărginit să treacă peste.

 

În aparenta-i formă goală,

Lipsit de orişice substanţă,

El trebuie starea duală

Să şi-o vădească la distanţă.

 

Să poată să existe întru,

În zarea-i crepusculară –

Lumii fiindu-i înlăuntru

Când eul e-nchis afară.

………………………………

Iulia: Cei care au fost împreună într-o viaţă…(Începe să tuşească.) Se vor întâlni şi-n alte vieţi.

            Respiră precipitat.

B. Petriceicu:   Poate că Dumnezeu are, în privinţa noastră, un scop mai înalt!?

Iulia:   Ca…re?

B. Petriceicu:   Să stabilim o legătură prin vama către lumea de dincolo. (Iulia priveşte fix spre lumina blândă care apare aproape de avanscenă. B. Petriceicu întoarce capul spre locul acela.) Vezi?

I. Hasdeu:   Ce?

            Întoarce capul.

B. Petriceicu: Lumina.

…………… ………………………

Dintre spiritele celor morţi,

Îmi vei veni în întâmpinare

La o zi de casele cu uşi,

Din zodiacul învârtit de soare.

 

Pe covor de stele vei păşi minune

Îmbrăcată-n aurore boreale

Iar muzica sferelor o să răsune

În liniştea celestei catedrale…

Oct. 10, 2015

Iulia Hasdeu este ultima descendentă a unui neam de cărturari, ce poate fi numit dinastie spirituală întrucât toți strămoșii ei au adus  contribuții importante istoriei și literaturii române: Tadeu Hâjdeu, Alexandru Hașdeu, Boleslav Hasdeu și Bogdan Petriceicu Hasdeu

S-a născut în București în 2/16 noiembrie 1869 (str. Carol I, actuala str. Franceză) și și-a încheiat existența pământească tot în România, în clădirea Arhivelor Statului de pe dealul Mihai Vodă (actualmente acolo se află clădirea Parlamentului) înainte de a împlini 19 ani, în septembrie 1888. Prin manuscrisele păstrate  - așa cum a recunoscut B.P.Hasdeu - ea a lăsat o moștenire mult mai bogată decât scriitori care au trăit zeci de ani. În afară de cinci poezii apărute în Etoile  Roumaine în timpul scurtei ei vieți, operele au apărut editate  în limba franceză la editura Hachette din Paris cu titlul Oeuvres posthumes par Julie Hasdeu în 1889 și 1890, iar în 1905 nuvela în limba română Sanda la Brașov.

Lilica, așa cum era alintată în familie și de către cunoscuții apropiați, a fost un copil precoce înzestrat cu memorie excepțională, imaginație bogată pe care educația și instrucția  școlară au șlefuit-o:

la  patru ani și jumătate știa germana, engleza, franceza ca limbi străine,  la șapte ani scria piese de teatru pentru copii (adesea în versuri), romanul istoric pentru copii Viața și faptele lui Mihai Vodă Viteazul, poezii – desigur sub influența preocupărilor tatălui, cunoscut erudit. Clasele primare le-a absolvit cu dispensă de vârstă la Colegiul de băieți Sf. Sava din București primind premiul întâi și cu cunună la Conservator. Și-a continuat studiile la Paris ca elevă eminentă tot cu dispensă de vârstă, bursieră a statului român la Colegiul Sevigne (însoțită fiind de mama ei), și în același mod a devenit studentă la Sorbona, Facultatea de  Filologie și Filosofie la numai 16 ani. Înscrisă la doctorat, urma să susțină lucrarea despre Filozofia populară la români cu două conferințe prezentate.

Pe drept cuvânt  a fost considerată tânără genială, înzestrată cu voce extraordinară, talent la pictură și inspirație divină. Dorința ei a fost să semneze cu pseudonimul Camille Armand.

Dar plămânii ei au fost atacați sever, așa că – fără să se cunoască verdictul nemilos - vacanțele erau  folosite și spre a urma tratamente

fortificatoare în Elveția. Acolo a scris prima poezie în limba franceză, fermecată de peisajele ce îi aminteau plaiurile românești. I-au urmat  sute de pagini acoperite de versuri, grupate în ciclurile de versuri

Bourgeons d Avril, Chevalerie, Canevas,  Penses detachees, cărora  li se adaugă volumul de Theatre.

Astăzi, când lucrările ei – literare, dar și compozițiile muzicale -  sunt cunoscute, se adeveresc  cuvintele a două mari personalități contemporane genialei Iulia Hasdeu. G.I.Ionescu Gion a spus:

Când toate operele ei vor fi publicate, când toate poeziile și cugetările vor fi strânse în volum, oricine va putea să vadă că unica plăcere a acestui suflet ales era Frumosul Ideal

La rândul său, Sully Prudhomme  a recunoscut M-lle Hasdeu a fait dans notre pays le plus grand honneur au sien (Domnișoara Hasdeu a făcut în țara noastră (Franța) cea mai mare onoare țării sale).